Întrebarea pe care nu am rostit-o: aveam 18 ani şi nu l-am întrebat vreodată dacă m-a iubit.

Greşeala pe care nu mi-o iert: că am rănit oameni care mă iubesc.

Am plecat, deşi ştiam că pentru totdeauna: într-o zi de martie.

Am tăcut : când trebuia să spun iartă-mă. Uneori chiar poate fi târziu, chiar şi pentru un prieten.

Regret: o seară de septembrie, când nu am spus “te iubesc”, deşi eram nebună după el…

Defect dintotdeauna: judec oamenii după prima impresie.

Îmi lipsesc: zilele lungi de vară, acasă.

Am renunţat: să scriu poezii.

Am pierdut: cercei dragi şi prieteni vechi.

Am uitat: să tac.

Am aruncat: amintirile triste.

Nu am ştiut: cum e să-ţi trăieşti dragostea în fiecare zi.

În fiecare noapte: îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru oamenii dragi.

Cu drag, pentru: lily, alexandra şi alina. Şi pentru cine mai doreşte