Întrebarea pe care nu am rostit-o: aveam 18 ani şi nu l-am întrebat vreodată dacă m-a iubit.
Greşeala pe care nu mi-o iert: că am rănit oameni care mă iubesc.
Am plecat, deşi ştiam că pentru totdeauna: într-o zi de martie.
Am tăcut : când trebuia să spun iartă-mă. Uneori chiar poate fi târziu, chiar şi pentru un prieten.
Regret: o seară de septembrie, când nu am spus “te iubesc”, deşi eram nebună după el…
Defect dintotdeauna: judec oamenii după prima impresie.
Îmi lipsesc: zilele lungi de vară, acasă.
Am renunţat: să scriu poezii.
Am pierdut: cercei dragi şi prieteni vechi.
Am uitat: să tac.
Am aruncat: amintirile triste.
Nu am ştiut: cum e să-ţi trăieşti dragostea în fiecare zi.
În fiecare noapte: îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru oamenii dragi.
Cu drag, pentru: lily, alexandra şi alina. Şi pentru cine mai doreşte 
[...] Simona ma indeamna sa imi rascolesc putin trecutul. Mi-e greu, mi-am spus. Azi, acum. Mi-e viata plina de prezent. Am uitat ce intrebari nu am rostit si mi-am iertat toate greselile. [...]