E clar pentru toată lumea din jurul meu că nu trec prin cea mai bună perioadă din viaţa mea. Ok, nu sunt într-atât de idioată încât să nu ştiu cât de norocoasă sunt cu toţi cei dragi din jurul meu, cât de mulţumită ar trebui să fiu că sunt totuşi o norocoasă. Dar, mai mult de atât nu pot. Mă simt rău şi nu pot ieşi încă din starea asta. Ok, e bine în balon, funcţionează, măcar nu mai strâng toate gunoaiele oamenilor să le depozitez în sufletul meu. Dar sunt întrebată ce fac. De oameni care poate mă iubesc, care poate sunt îngrijoraţi pentru mine, care cred că mă pot ajuta. Ei bine, este o întrebare extrem de aiurea, mai ales dacă este pusă în mod insistent. “Fac rău”, asta fac. Mă simt rău şi starea asta nu se schimbă la zece minute. Deci, mă simt rău la fel ca şi ieri, şi zilele trecute.

Alice îmi vorbea de schimbări. Ok, le pot înţelege. Dar nu pot înţelege oamenii mei dragi pe care îi pierd în fiecare clipă… Va fi bine, ştiu. Dar nu vreau să o mai aud de la nimeni. E de ajuns să ştiu eu. E doar o stare.